Relaxare

Uni au probleme cu apa calda, altii au deviatii controlate de comportament, altii viseaza la mai bine, eu.......traiesc pe urma lor concentrandu-ma la a cunoaste mai mult si mai mult, de aceea am ales.......festival.
TM07Base
In prima circumstanta eram indecis intre a alege un team-building cu colegii si festivalul.......dar dorinta cea mai mare a dat cu ce a putut in mine si uite asa m-am trezit cu rucsacul in spate intr-o noua calatorie spre marea petrecere anuala de la Timisoara. Pe drum am mai agatat un omulet drag mie dar nu inainte de a trece pe la proaspatul "lucrator in gura" care mi-a aranjat unul din clontani.
;)
Multumesc July.
Ajunsi la Tm mi se facuse tare dor de Retro si de amintirile placute de acolo asa ca am preferat o masa acolo, urmata de marele party care tinea sa dureze doua zile.
Wax Taylor a cantat pentru multimea de acolo si pentru mine a fost continuarea la ceea ce sa numit Que sera!!!. O lacrima scursa pe obraz urmata de un blank ca mai apoi distractia pana dimineata.
Multumesc TM Base pentru inca un an alaturi de prieteni dragi si amintiri placute.
Drumul spre casa cu putin "baaaaaaaaaa nu stati bine acolo .....Sibiu ii in partea aialalta!!!" :))))), a fost pe cat se poate de plictisitor dar cu o mare dorinta de a ajunge din nou pe plaiurile Sibiului unde avea sa inceapa festivalul Astra Film Fest.
O saptamana de filme documentare, oameni noi si ca totul sa fie perfect......oameni foarte dragi si cu un mare dor de ei si-au facut aparitia....Anele si ca si bonus Marian.
Odata cu urmarirea ultimului film am plecat in cautarea unui "Bar de zi" pe care in cele din urma l-am gasit,ca mai apoi dupa o saptamana sa descoperim locuri vazute pe o pelicula si "capitala culturala" insotiti de o rata, o carte de colorat si creioane colorate ca sa putem sa ne coloram lumea asa cum vrem noi.........

Doar un weekend

Un weekend in Sibiu inseamna destul de mult in aceasta perioada avand in vedere invazia de evenimente si oameni dragi. Am inceput weekendul asta cu jazz nonconformist unde lumea cred ca se astepta la cu totul o alta forma de jazz nu ceea ce am ascultat, nu cu multa placere, vineri seara, seara continuata in locul numit "acasa": la don' Titi in crama unde am avut din nou efecte olfactive de mult uitate intr-o cana de vin si niste pita cu unsoare si cu ceapa. Mi-am zis ca daca tot sunt in atmosfera de Sibiu cu multe evenimennte ce ar fi sa merg si la teatru, lucru de altfel facut si.... stompat de o tanti bruneta care ne-a anuntat ca nu mai sunt locuri in tranvai. Luam masina. Mergem mai departe........inca o usa inchisa .........la muzeul satului. Ploua. Dupa un ciolanul si ceva fasole pusa la pachet din Cisnadioara am zis sa mergem pana la Paltinis unde am vazut prima zapada de anul acesta. Zambete multe, un ceai inbunatatit si o scurta bataie cu zapada dupa care ne-am retras din nou la caldura cu jazz care de aceasta data a dat dovada de mult americanism.
Urmatoarea zi .......aceasi usa trantita in nas de aceasi tanti bruneta, un pic de mahmureala intampinata de mult aer prospat din muzeu si nelipsita cana de vin terminata cu un zambet si un suspin.....

Plai

.....hm.....vazusem afisul in toate revistele de publicitate si nu imi venea sa cred ceea ce citeam : Plai festival -muzica, arta, multiculturalitate, unde cateva capete de afis fiind Ternipe, Pentatones si .......Paco de Lucia.
Lung mi s-a parut drumul pana acolo .........si ce bine a fost cand am tinut in brate oameni dragi de mult nevazuti, m-am simtit acasa. Incepusem seara cu mult prea putine povesti si cu un mare dor de relaxare, relaxare de care am avut parte din partea celor de la Pentatones ca mai apoi sa intre o lume intreaga intr-o transa destul de adanca alaturi de Yugchen Lhamo din Tibet.
Am continuat a doua zi prin ceva copilaresc .....o joaca de copii mari, o amintire din copilarie traita prin ochii lui Sasa urmata de o bataie fugitiva cu "perini", minunata inventie rom cu cola :)) , cateva sentimente neplacute, urmate mai apoi de povestiri cu bocancii si relaxarea dupa o zi de "munca" alaturi de .........Paco de Lucia........

Vor fi mereu in cadrele astea: Iulia, Meli, Traian, Juli, Ana si Simona.

Oameni dragi

Dupa cum il denumea Cristina el era Blitzauge, prin simplul fapt ca era el care a pus ochii pe perechea de oameni care au urmat ai fi prieteni pe vecie. Zece luni a durat povestea celor doi care au preferat sa traiasca alaturi de noi decat sa faca parte din tara "posibilitatilor".
Toby si Carola.......tata si mama cum ii denumeam eu si cred ca am sa-i denumesc in continuare asa pentru ca inca am acea pornire cand merg spre casa sa intru pe la ei sa vad ce fac.
Zece luni in care am trait diferite ipostaze ale vietii, zece luni alaturi de oameni noi de locuri noi si senzatii la fel de puternice.
Sapte............o vorba ........care facea sa zambeasca oricine din camera:)
Acum insa ne vedem pe mess ca doar asa se poarta si noroc cu mailul care ne face sa zambim cand citim titlul si mai ales de la cine l-am primit.
Dar stim cu totii ca nu ne vom uita si ca acele senzatii au sa revina si cu atat mai mult au sa fie si mai puternice.
:)
Ma bucur nespus de mult ca va am!

Departe de casa

Ma uitam azi printre miile de fisiere existente in asa zisul loc de munca al meu si am descoperit una din muncile mele cam de demult apusa, un scurt proiect in tara "posibilitatilor". Destul de frumos acolo dar prea scurt si degeaba ca sentimentul care ma apasa mai tare era undeva departe de mine.





















Momentul cel mai placut a fost cafeneaua Hamingway unde am savurat cafeaua de dimineata alaturi de Jack si cu gandul acolo departe, ca mai apoi sa mai savurez o seara placuta singur in compania lui Amy Winehouse......
















Toate momentele de singuratate de acolo au fost eclipasate cu o saptamana de Bucuresti in care am dat un nou sens vietii...........

Retrairi

Nimic nu se compara cu o zi de sambata, in care incerci cu multa putere sa iti redescoperi viata ta, o zi in care incerci sa faci curat in ganduri si te lovesti frontal si brusc de amintiri......
Intrat int-o lume cu bloguri, cu postari si alte termene despre care nu stiu nimic.
Am hotarat sa fac lucrul asta pentru ca simteam nevoia sa contiunui o poveste inceputa acum ceva timp la care scrie simplu la final ..........to be contiunued....
Am citit din nou gandurile postate de prieteni dragi si am zis sa incerc sa va aduc si eu o ofranda in ceea ce inseamna gandurile mele pentru voi.....

Am retrait fiecare clipa din primavara anului asta, momente regasite in cuvintele Anei alaturi de desene "copilaresti" si sentimente care ma insotesc la orice pas, un zambet, o oftare, un mic vis de cateva secunde care iti patrunde pana in oase, moment in care te opresti si suspini, moment in care zici .........doamne ce frumos a fost!

A fost........., va fi......, cine stie?.......

Sfantu Gheorghe......o bucata de rai inca in viata

Nu de mult am poposit din nou pe plaiurile deltei pentru a vedea unul dintre cele mai faimoase festivale de film din tara, Anonimul.
Spre surprinderea mea locul nu s-a schimbat mult luand in considerare inavia de snobi de peste tot din tara. Nu stiu in ce masura mai pot sa reconstruiesc imaginea s-au a-si putea sa descriu ceea ce am simtit acolo dar sentimentul general este: liniste.
Departe de orase si de agitatia de zi cu zi, masini si infectii de care nu ne dam seama, odata ajunsi acolo am realizat ca suntem intr-o alta lume, o lume fara sitem si fara control care incearca din rasputeri sa isi pastreze integritatea dar cum printre noi exista multi dornici, am ramas putin surprins de dorinta oamenilor de acolo la o integrare in sistem, prima dovada fiind campusul de trei stele existent si de preturile diferitelor servicii oferite.
Dupa prima noapte in care am savurat niste filme bune ne-am trezit dimineata in alta lume, in lumea lor, lucru care m-a bucurat tare mult am trait o saptamana de vis printre locuitorii de acolo, plimbari cu barca si multe bai in marea care te ateapta in fiecare zi la cateva sute e metri de campus.
Imi este dor de acel loc, de nispul fin si cerul plin de stele care numai acolo este atat de clar si cu toate ca mai este mult pana la anu am sa merg cu multa placere anual doar ca sa vad evolutia lucrurilor si in ce fel va ajunge Sfantu Gheorghe o noua statiune pentru snobi asta daca nu ne vom opune transformarii involuntare intr-o noua Vama .....noua Vama.