Acvariul de pe Spartacus

Nu de mult mergeam spre casa, hotarati sa schimbam traseul si sa poposim pe alte carari care duc la cuib. Case vechi, zugraveli comuniste si totodata pline de mister cu o frumusete aparte, ingradite de garduri vii si bolturi sclipitoare. O conferinta de porumbei vegheata indeaproape de "ingerul" pazitor care nu s-au simtit deranjati de prezenta noastra, continuand pe o straduta unde era mult prea liniste, poate din cauza bisericii de vizaviz avad in fata ei o "bodega". Poate ca este mult prea urat spus "bodega". Insetati de la caldura, ne-am asezat la una din mesele de piatra care inconjurau "bodega" de sticla. Inauntru se puteau vedea diversitatea de bauturi care nu cred ca numarau mai mult de 7, un chelner trecut de mult de adolescenta dar care inca se simtea tanar, un anume domn care sorbea din cafeaua neagra servita in cesti folsoite de ani de zile, roase pe margine de la atatea guri vazute tragand cate un fum din tigarile moderene aruncand parca scrumul in anii ce zaceau in scrumierea de cristal. Comandand singura bere pe care ne-o permiteam am aflat de ora de cultura de la ora 8. Bodega in care ne aflam zacea intr-o mlastina de cultura inchegata de oamenii care ii treceau pragul, fosti ingineri, fosti muzeologi, fosti profesori, ajunsi la varsta la care dupa ce au savurat din anii tineretii se aduna sa mai serveasca un paharel cu colegii de breasla, un sah, o tabla si multe zambete aduse de bacurile lui "Bin laden". O mica bataie intre generatii la sah urmata de sentimente de regret si bucuria starii oferite de acei oameni care ne-au primit in habitatul lor. Sper ca acest acvariu sa ramana mereu asa........................................

Forme cu directiva - apa in habitatul ei

O zi superba de duminica in care sentimentul de duca te roade deja de la prima ora cand faci un prim ochi cu care te uiti pe geam si cu celelat te uiti la persoana iubita care doarme si te intrebi dar cand se va trezi sa pot sa ies sa ma bucur de soarele de afara?
Si ziua incepe cu cafea si o cana de apa. Apoi dusul de rigoare si te simti atat de bine cand acele valuri firbinti iti ating pielea si te gandesti .....ce bine era daca eram intr-o baltoaca mare acum inconjurat de zeci de metri cubi de apa. Sa te simti mic si neputincios. SI apa are personalitatea ei si creativitatea ei. Iesi de sub dus cu o pofta teribila de a vedea o baltoaca. Zis si facut. Gura raului, cea mai apropiata baltoaca de casa cu pricina, loc in care am vazut de ce personalitate creativa are apa in habitatul ei. Enjoy.
PS: pozele sunt facute de Maria.

Jiet - un loc prielnic pentru povestiri fantastice

Dupa lungi si obositoare cautari decizia a fost nu tocmai ceea asteptata, dupa ce am vizitat aproape toata europa cautand un loc prielnic pentru a petrece cele cateva zile de vacanta de intaiul mai muncitorec, ne-am hotarat: - Mergem la Petrosani!
Unde naiba ii Petrosaniul?
L-am gasit................cu o Ana -Maria cu un Marc, o Serin si lacul lui popa Jura.

:)

Blue sight

"Nu suna telefonul....nu are de ce! Prietenii sunt cu mine!"

Poate ca descult m-asi simti mai bine dar talpile inca imi ard de la ultima aventura si piciorul drept imi sare cu repeziciune denotand de altfel instabilitatea fizica si dorinta sporadnica de a fugi din fata monitorului si a vietii de zi cu zi, spre ceea ce se poate numi escapada prieteneasca. Cu acest sentiment ne-am trezit sambata dimineata, dupa ce cu o noapte in urma ne-am simtit din nou pionieri sorbind cu o parte mica a timpanului muzica retro, stand la o cafea intr-un loc destul de cunoscut pentru caldura, linistea si atmosfera de burg parasit, incercand sa ne echilibram starea prin mici planuri strategice de gasire a unui loc de evadare. Cineva zicea odata ca cele mai bune decizii sunt deciziile de moment, lucru de astfel demonstrat prin decizia luata de "ceata lui pitigoi" la 4 dupamasa, intr-o zi cu soare mult, miros placuta de vara, frunti transpirate racorite intr-un frappe cu inghetata, apa minerala si tutun. Decizie unanima: - Mergem la Covasna! Bagaje scurte, saci de dormit, tutun, muzica, ochelari de soare, telefon, prietenii si nelipsita camera foto au evadat pentru prima data in echipa completa din cusca plina de virusi si elemente nefolositoare stilului de viata. O calatorie cu peisaje care bucurau simtul diafragmei, cu o joaca intesa de culori si lumini zguduite din cand in cand de craterele inca existente in soselele noastre de care Bixi nu s-a prea bucurat. Am ajuns.......waw ce frumos se vede orasul de sus, un pic de racoare, un miros persistent de chimicale provenite din apa minerala venita din strafundurile locului. O scurta aventura in oras urmat apoi de povesti cu pleoape grele, tufe de scaieti cu o floare albastra privitul stelelor dintr-un unghi mai putin obisnuit si in acelasi timp comun, cu vise de plaja si ceva dureri de picioare in urma unei alunecari mai putin intentionate pe trotuarele Sibiului. Dimineata....se merge la spital....se pare ca nu mergem toti...ramanem sa ne dam pe leagane....uuuuuu ce trip, se da cesul cu o ora inapoi. Cafea ....se da cesul cu o ora inainte trezindu-ne astfel pe toti la o mare dorinta de a face altceva. Ne-am trezit vizitand pe dinafara una din mosiile lui Ceusescu, calcand usor pe vechiile sine ale mocanitei de pe planul inclinat stompati de altfel de podul inexistent limitandune intr-u fel la atat. Parca asta a fost povestea.......nu a vrut sa fie cunoscuta in profunzime, pastrand astfel o nota de mister care va urma sa fie descoperit cu o alta ocazie. Scurta vacanta prin padure asigurand parca un confort prin strigate de verificare, telefoane "nefunctionale" deoarece prietenii erau cu noi, sfrasind prin gasirea a ceea ce cautam in cascada, care spala orice gand, orice problema orice stare caracteristica vietii cotindiene. Ne-am intors....reveniti la normal am ajuns la picior de ghips, raceala mare la plamani, multe ceaiuri si noi propuneri pentru urmatoarea aventura.....
Sa ne vedem cu bine la urmatorul meeting.
Jaaah

Relaxare

Uni au probleme cu apa calda, altii au deviatii controlate de comportament, altii viseaza la mai bine, eu.......traiesc pe urma lor concentrandu-ma la a cunoaste mai mult si mai mult, de aceea am ales.......festival.
TM07Base
In prima circumstanta eram indecis intre a alege un team-building cu colegii si festivalul.......dar dorinta cea mai mare a dat cu ce a putut in mine si uite asa m-am trezit cu rucsacul in spate intr-o noua calatorie spre marea petrecere anuala de la Timisoara. Pe drum am mai agatat un omulet drag mie dar nu inainte de a trece pe la proaspatul "lucrator in gura" care mi-a aranjat unul din clontani.
;)
Multumesc July.
Ajunsi la Tm mi se facuse tare dor de Retro si de amintirile placute de acolo asa ca am preferat o masa acolo, urmata de marele party care tinea sa dureze doua zile.
Wax Taylor a cantat pentru multimea de acolo si pentru mine a fost continuarea la ceea ce sa numit Que sera!!!. O lacrima scursa pe obraz urmata de un blank ca mai apoi distractia pana dimineata.
Multumesc TM Base pentru inca un an alaturi de prieteni dragi si amintiri placute.
Drumul spre casa cu putin "baaaaaaaaaa nu stati bine acolo .....Sibiu ii in partea aialalta!!!" :))))), a fost pe cat se poate de plictisitor dar cu o mare dorinta de a ajunge din nou pe plaiurile Sibiului unde avea sa inceapa festivalul Astra Film Fest.
O saptamana de filme documentare, oameni noi si ca totul sa fie perfect......oameni foarte dragi si cu un mare dor de ei si-au facut aparitia....Anele si ca si bonus Marian.
Odata cu urmarirea ultimului film am plecat in cautarea unui "Bar de zi" pe care in cele din urma l-am gasit,ca mai apoi dupa o saptamana sa descoperim locuri vazute pe o pelicula si "capitala culturala" insotiti de o rata, o carte de colorat si creioane colorate ca sa putem sa ne coloram lumea asa cum vrem noi.........

Doar un weekend

Un weekend in Sibiu inseamna destul de mult in aceasta perioada avand in vedere invazia de evenimente si oameni dragi. Am inceput weekendul asta cu jazz nonconformist unde lumea cred ca se astepta la cu totul o alta forma de jazz nu ceea ce am ascultat, nu cu multa placere, vineri seara, seara continuata in locul numit "acasa": la don' Titi in crama unde am avut din nou efecte olfactive de mult uitate intr-o cana de vin si niste pita cu unsoare si cu ceapa. Mi-am zis ca daca tot sunt in atmosfera de Sibiu cu multe evenimennte ce ar fi sa merg si la teatru, lucru de altfel facut si.... stompat de o tanti bruneta care ne-a anuntat ca nu mai sunt locuri in tranvai. Luam masina. Mergem mai departe........inca o usa inchisa .........la muzeul satului. Ploua. Dupa un ciolanul si ceva fasole pusa la pachet din Cisnadioara am zis sa mergem pana la Paltinis unde am vazut prima zapada de anul acesta. Zambete multe, un ceai inbunatatit si o scurta bataie cu zapada dupa care ne-am retras din nou la caldura cu jazz care de aceasta data a dat dovada de mult americanism.
Urmatoarea zi .......aceasi usa trantita in nas de aceasi tanti bruneta, un pic de mahmureala intampinata de mult aer prospat din muzeu si nelipsita cana de vin terminata cu un zambet si un suspin.....