Plai

.....hm.....vazusem afisul in toate revistele de publicitate si nu imi venea sa cred ceea ce citeam : Plai festival -muzica, arta, multiculturalitate, unde cateva capete de afis fiind Ternipe, Pentatones si .......Paco de Lucia.
Lung mi s-a parut drumul pana acolo .........si ce bine a fost cand am tinut in brate oameni dragi de mult nevazuti, m-am simtit acasa. Incepusem seara cu mult prea putine povesti si cu un mare dor de relaxare, relaxare de care am avut parte din partea celor de la Pentatones ca mai apoi sa intre o lume intreaga intr-o transa destul de adanca alaturi de Yugchen Lhamo din Tibet.
Am continuat a doua zi prin ceva copilaresc .....o joaca de copii mari, o amintire din copilarie traita prin ochii lui Sasa urmata de o bataie fugitiva cu "perini", minunata inventie rom cu cola :)) , cateva sentimente neplacute, urmate mai apoi de povestiri cu bocancii si relaxarea dupa o zi de "munca" alaturi de .........Paco de Lucia........

Vor fi mereu in cadrele astea: Iulia, Meli, Traian, Juli, Ana si Simona.

Oameni dragi

Dupa cum il denumea Cristina el era Blitzauge, prin simplul fapt ca era el care a pus ochii pe perechea de oameni care au urmat ai fi prieteni pe vecie. Zece luni a durat povestea celor doi care au preferat sa traiasca alaturi de noi decat sa faca parte din tara "posibilitatilor".
Toby si Carola.......tata si mama cum ii denumeam eu si cred ca am sa-i denumesc in continuare asa pentru ca inca am acea pornire cand merg spre casa sa intru pe la ei sa vad ce fac.
Zece luni in care am trait diferite ipostaze ale vietii, zece luni alaturi de oameni noi de locuri noi si senzatii la fel de puternice.
Sapte............o vorba ........care facea sa zambeasca oricine din camera:)
Acum insa ne vedem pe mess ca doar asa se poarta si noroc cu mailul care ne face sa zambim cand citim titlul si mai ales de la cine l-am primit.
Dar stim cu totii ca nu ne vom uita si ca acele senzatii au sa revina si cu atat mai mult au sa fie si mai puternice.
:)
Ma bucur nespus de mult ca va am!

Departe de casa

Ma uitam azi printre miile de fisiere existente in asa zisul loc de munca al meu si am descoperit una din muncile mele cam de demult apusa, un scurt proiect in tara "posibilitatilor". Destul de frumos acolo dar prea scurt si degeaba ca sentimentul care ma apasa mai tare era undeva departe de mine.





















Momentul cel mai placut a fost cafeneaua Hamingway unde am savurat cafeaua de dimineata alaturi de Jack si cu gandul acolo departe, ca mai apoi sa mai savurez o seara placuta singur in compania lui Amy Winehouse......
















Toate momentele de singuratate de acolo au fost eclipasate cu o saptamana de Bucuresti in care am dat un nou sens vietii...........