Acvariul de pe Spartacus

Nu de mult mergeam spre casa, hotarati sa schimbam traseul si sa poposim pe alte carari care duc la cuib. Case vechi, zugraveli comuniste si totodata pline de mister cu o frumusete aparte, ingradite de garduri vii si bolturi sclipitoare. O conferinta de porumbei vegheata indeaproape de "ingerul" pazitor care nu s-au simtit deranjati de prezenta noastra, continuand pe o straduta unde era mult prea liniste, poate din cauza bisericii de vizaviz avad in fata ei o "bodega". Poate ca este mult prea urat spus "bodega". Insetati de la caldura, ne-am asezat la una din mesele de piatra care inconjurau "bodega" de sticla. Inauntru se puteau vedea diversitatea de bauturi care nu cred ca numarau mai mult de 7, un chelner trecut de mult de adolescenta dar care inca se simtea tanar, un anume domn care sorbea din cafeaua neagra servita in cesti folsoite de ani de zile, roase pe margine de la atatea guri vazute tragand cate un fum din tigarile moderene aruncand parca scrumul in anii ce zaceau in scrumierea de cristal. Comandand singura bere pe care ne-o permiteam am aflat de ora de cultura de la ora 8. Bodega in care ne aflam zacea intr-o mlastina de cultura inchegata de oamenii care ii treceau pragul, fosti ingineri, fosti muzeologi, fosti profesori, ajunsi la varsta la care dupa ce au savurat din anii tineretii se aduna sa mai serveasca un paharel cu colegii de breasla, un sah, o tabla si multe zambete aduse de bacurile lui "Bin laden". O mica bataie intre generatii la sah urmata de sentimente de regret si bucuria starii oferite de acei oameni care ne-au primit in habitatul lor. Sper ca acest acvariu sa ramana mereu asa........................................